În anul 1889, Congresul Internaționalei Socialiste a decretat ziua de 1 mai ca Ziua Internațională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestații muncitorești. Cu timpul, 1 mai a devenit sărbătoarea mișcărilor muncitorești în majoritatea țărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autoritățile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă.

Reducerea normei orare zilnice de lucru stă la originea semnificației zilei de 1 mai, de sărbătoare internațională a lucrătorilor. În anul 1872, circa 100 de mii de lucrători din New York, majoritatea din industria construcțiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore.

Data de 1 mai apare pentru prima dată în legătură cu întrunirea din anul 1886 a Federației Sindicatelor din Statele Unite și Canadei (precursoarea Federației Americane a Muncii). George Edmonston, fondatorul Uniunii Dulgherilor și Tâmplarilor, a inițiat introducerea unei rezoluții care stipula ca: „8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, și după 1 mai 1886”, sugerându-se organizațiilor muncitorești respectarea acesteia.

La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanți au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite, însă cea mai mare demonstrație a avut loc la Chicago, unde au mers 90 de mii de demonstranți, din care aproximativ 40 de mii se aflau în grevă. Rezultatul: circa 35 de mii de muncitori au câștigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului.

Dar ziua de 1 mai a devenit cunoscută pe întreg mapamondul în urma unor incidente violente care au avut loc trei zile mai târziu, în Piața Haymarket din Chicago. Numărul greviștilor se ridicase la peste 65.000. În timpul unei demonstrații, o coloană de muncitori a plecat să se alăture unui protest al angajaților de la întreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick”. Poliția a intervenit, 4 protestatari au fost împușcați și mulți alții au fost răniți.

În seara aceleiași zile a fost organizată o nouă demonstrație în Piața Haymarket. Din mulțime, o bombă a fost aruncată spre coloana de polițiști. Au fost răniți 66 de polițiști, dintre care 7 au decedat ulterior. Poliția a ripostat cu focuri de armă, rănind două sute de oameni, dintre care pe câțiva mortal. În urma acestor evenimente, 8 lideri anarhiști, care aparțineau unei mișcări muncitorești promotoare a tacticilor militante violente, au fost judecați. Muncitorii din Anglia, Olanda, Rusia, Italia, Franța și Spania au adunat fonduri pentru plata apărării. În urma procesului, 7 dintre acuzați au fost condamnați la moarte (doi având ulterior pedeapsa comutată la închisoare pe viață) și unul la 15 ani de închisoare. Șapte ani mai târziu, o nouă investigație i-a găsit nevinovați pe cei 8.

In 1889, the Congress of the International Socialist Party declared May 1 as International Labor Day, in memory of the victims of the general strike in Chicago, the day being commemorated by workers' demonstrations. In time, May 1 became the holiday of labor movements in most countries of the world, with various demonstrations gaining momentum as the authorities agreed with the unions to make the day free.

The reduction of the daily working hours is at the origin of the significance of May 1, the international holiday of workers. In 1872, about 100,000 New York workers, most of them in the construction industry, demonstrated, demanding a reduction in working time to 8 hours.

May 1 first appears in connection with the 1886 meeting of the Federation of Trade Unions in the United States and Canada (the forerunner of the American Federation of Labor). George Edmonston, the founder of the Union of Carpenters and Carpenters, initiated the introduction of a resolution stipulating that "8 hours be the legal working day from, and after May 1, 1886," suggesting to labor organizations to abide by it.

On May 1, 1886, hundreds of thousands of protesters marched across the United States, but the largest demonstration took place in Chicago, where 90,000 demonstrators marched, of whom about 40,000 were on strike. . The result: about 35,000 workers earned the right to an 8-hour workday without a pay cut.

But May 1 became known around the world as a result of violent incidents that took place three days later in Chicago's Haymarket Square. The number of strikers had risen to over 65,000. During a demonstration, a group of workers went to join a protest by employees of the "McCormick" wood processing company. Police intervened, 4 protesters were shot and many others were injured.

In the evening of the same day, a new demonstration was organized in Haymarket Square. From the crowd, a bomb was dropped on the police column. 66 policemen were injured, 7 of whom died later. Police responded with gunfire, injuring two hundred people, some of them dead. Following these events, 8 anarchist leaders, who belonged to a labor movement promoting violent militant tactics, were tried. Workers in England, the Netherlands, Russia, Italy, France and Spain have raised funds to pay for the defense. Following the trial, 7 of the defendants were sentenced to death (two later commuted to life imprisonment) and one to 15 years in prison. Seven years later, a new investigation found the 8 innocent.